Să te întorci pentru o clipă cu capul înspre Sus, înspre imponderabilitate, să atingi inutilitatea existenței prin frumusețe.
Cineva a fost acasă. Cu mână nesigură de fotograf mai mult decât amator, cu privire lacomă și bolnavă de reverie, cu păr încurcat printre crengi de cireși infloriți, cu un desen ludic prins în dans cu vântul, cu un verde crud din albastru schizofrenic, cu geamuri plânse de emoția înfloririi din spatele lor, cu minuni de străjeri ai acestui ”cineva”, cu un infinit de ape în care a înflorit o Idee întocmai unui nufăr(sau chiar era un nufăr?!), cu încăpățânarea obișnuită a troscotului de a supraviețui, cu eternitatea, cu toate acestea pe care le înstrăinează, Cineva își alienează o bucată de timp.
Azi sunt darnică. Am timp de dat.
Grozavă expunere, grozave fotografii! M-ai făcut să visez puțin, și ce-aș vrea și eu o bucățică de timp în plus.
of, din păcate nimeni nu are o bucățică de timp în plus.
Imi place fotografia cu ciobul acela cu apa
Iti vad mana intr-insa . Cred ca vroiai sa prinzi broaste
Imi place fotografia cu ciobul acela cu apa
Iti vad mana intr-insa . Cred ca vroiai sa prinzi broaste
(nu sunt sigura daca am postat…..) Mai incerc odata
frumoase flori ți-ai împletit în păr!!!
minunate fotografii!!!!
de fapt, îmi împletisem părul pe o creangă de cireș din curtea mea. 🙂
Mă bucur că îți plac, sunt cu telefonul făcute , de aici calitatea proastă.
Deci….am lasat aici un comentariu de vreo 2 zile cred…….
Sorry Hapi, acum am văzut comentariile la spam. Chestia aia ce ți se pare că e ciob e de fapt un nufăr care crește și iese din apă.
Și da, aia e nefericita mână a mea care ține un telefon jalnic ce nu mă lasă să fac poze mai clare 🙂
[…] Cu flori în păr, pe o floare de zarzăr, șade un timp care-așteaptă adoptat. Poftiți de luați, Fata de ghindă șade-n prag cu el pe brațe… […]