Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2012

Din diverse motive oamenii se lovesc de pereții stâncilor fără a le păsa de unda de șoc.

Ce te doare, copilule?” Sună fraza preferată pusă la wishlist în copilărie. Doar că nimeni nu întreba, toți din jurul copilului loveau stâncile cu obstinație. Există lucruri irepetabile pentru cei ce nu se  întreabă ce înseamnă jocul de-a mama și de-a tata. Fiecare se întreabă fie dacă e parte din univers sau este universul însuși. Guvernați de nevoia constantă a satisfacerii instinctului de plăcere , ne îndreptăm frunțile grăbiți direct spre finalul cursei ca și când, cu siguranță, răspunsul nostru se află acolo.Uneori ne lăsăm purtați spre grămezi de carne cu zâmbet pictat pe față și în atare condiții pământul se zguduie din temelii în ropotul nostru grăbit, alteori ne lovim de Sinele nostru, ne întâlnim față în față , oglindă-n oglindă și privim.

Zâmbim înfierați ca și când ne-am cunoaște și asta-i tot, mai rămâne să ne întrebăm cine sunt ceilalți?

A te cunoaște pe tine implică , fără drept de apel, anticiparea comportamentelor celorlalți. Și atunci, în acest proces, asiști la manifestări de viață pe cât de diverse pe atât de găunoase , precum magazii vechi în care ții toate inutilitățile pământului. Vezi copii rămași în momente amnezice de teamă, umilință, oameni ce neagă realitatea în aceeași măsură în care aderă la aceasta, alteori observi cum oamenii se proiectează pe sine în afară cu o putere inconștientă devastatoare pentru privitor. Când întâlnești câte o persoană goală, atât de sublimă în propriul gol,atât de la vedere, abandonezi analiza goală a logicii sentimentelor și dai drumul goliciunii tale. Un spectacol maiestos orchestrat de două sau mai multe inconștiente lăsate atât cât vrem libere.

Realizezi apoi că nu doar lumea din jurul tău e un paradox încântător ce te duce spre presupusa nebunie a cunoașterii ci și că propria-ți ființă e construită din paradoxuri , fenomene pe care ideile de realitate și de societate nu le pot cuprinde deocamdată.

În prezentul cui trăim ne întrebăm apoi copilărește și nedumeriți??Universul sunt Eu sau sunt doar o parte a acestui univers, căruia , probabil , cândva i-am aparținut??

When in doubt, lasă-l pe copil să-și dea cu părerea. El îți va spune că ești universul în măsura în care ești o parte din el. Îți va spune : ”Încearcă să nu încerci!” .

Anunțuri

Read Full Post »

Curți albastre în asociații libere, undeva se ascund niște litere prăfuite, înnămolite și curățate ca pe cartofii găunoși de decembrie. Te lovește toropeala imediat ce o parte incomensurabilă din ceață se depresurizează sub imperiul autoanalizei. Un om se apleacă și privește într-o fântână, ascultă vocile nopții și ascunde în sine abisul existenței. Suntem fluturi prinși prea aproape de filamentul becului, ducem poveri uriașe în spate de parcă Atlas e AlterEgo-ul arhetipal al mulțimii nevrotice. Nevroza, considerată de cei din Evul Mediu o boală incurabilă și legată indisolubil de nebunie, își cere uneori drepturile ei. Gândaci de felurite culori te îndeamnă să nu ajungi la iertarea de sine. Și dacă lucrurile nu converg spre o reconciliere, dacă echilibrul cu care ne mânjim piepturile nu e cu adevărat prezent, va exista oare o stație în care trenul conștiinței se va odihni?

Ignoranța nu e o virtute, iar sensibilitatea pare să fie folosită uneori drept mască motivatoare a fricii de eșec, ceea ce nu demonstrează decât frica oamenilor de a se cunoaște pe sine.

Oamenii sunt în genere egoiști iar truisme de-astea mai posed, ce e mai grav e când aceiași  oamenii , de regulă cei egocentrici, neagă realitatea și își construiesc o bază lunară pentru introspecțiile și așa destul de rare și superficiale. O spoială de caractere, să proiectezi  asupra altora toate acele sentimente paradoxale ce ne  demistifică lumea noastră atât de atent construită?? De ce?

Negarea ucide. Restul e tăcere deformată.

Acceptarea- iată un proces anevoios în mijlocul căruia poți afla dacă fie te iubești, fie te urăști(ca și când acestea nu vin la pachet prin simplul fapt că astfel este construit psihic un individ cu conștiință) , una din aceste poziții fondează sentimentul de a exista.

A fi este o abreviere a lui ”a fi iubit” sau ” a fi urât”. O fată de ghindă se întreabă, fără a proiecta inutil, de ce mulți semeni nu aleg să-și înțeleagă ”rănile prin efracție”?

Read Full Post »