Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2014

Oglinda întrebărilor

Flamingo în bătăi de aripă ale nimicului omniprezent. Mă îndes în nepăsarea colii de hârtie şi semnez stângaci declarațiile de moarte ale celorlalți ochi.
Sunt undeva prin noi ochii cei închişi, ochi scurşi precum Marea Vacă în care mă prelungesc spre disperarea celorlalte Euri ale mele total dezinteresate de orgasmul altor naturi umane.
Nu e nimeni aici care să-mi demonstreze că şi concretul se aşteaptă a fi desenat. Am pierdut pe drum sintaxa liniilor, concretul unei forme, oricare ar fi aceasta.
Iată suprema declarație, modul sublim prin care mă fac partenera de viață a unei patologii închistată în dovezile palpabile ale rutinei. Exersarea bolii nevăzute, atingerea unui germen tumoral al existenței.

image

Să îți pierzi morala, noțiunile de bine şi rău. Să confunzi până la anihilarea dihotomiei unei morale suprapuse, să cauți legănarea în spațiile fixe ale unui creier speriat de minunea vidului.
Cu ce se închide gura conştiinței dimineața când totul e atât de neînsemnat şi inexistent precum roua ierbei nevizualizate?
Aştept aici. În mine. Suprapusă şi anulată. Reinventată ieri şi dezgropată azi.
Timpul, buretele nesecat de pseudoexistențe şi teoretizări sterpe, totul aşteaptă în linişte să realizeze că Unul este simetric inegal cu Celălalt. Unu este întotdeauna suma Eurilor mele abandonate.
Să mă numesc Doi? Nu am fost niciodată nici măcar Unu.
Îmi şoptesc încăpățânat de fiecare dată când mă privesc cum alunec prin oglinzi că pentru existență e nevoie de moartea timpului exact în momentul în care ai găsit axa aparținătoare.
Există timp? Există existență? închid ochii, ca ultim exercițiu din suma încercărilor de a nu încerca.
Eu nu exist, mi-ai spus cândva. Am vrut apoi să mă conving de forma ta bizară de a te defini.
Eu nu există, mi-ai spus azi. Dar suma mea există? Mă pot supune regulii existenței dacă nu am cu ce să-mi autentific existența?
Exista răsărituri care nu se termină niciodată.

Anunțuri

Read Full Post »