Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘the golden ticket’ Category

Reactualizare, reactualizare. Ce mai face Sinele tău, Fată de Ghindă?

„Terapeuta semnalează pacientei că a vrut să se joace „de-a datul de mâncare” în momentul în care pacienta şi-a simțit expulzarea din uter.
Pacienta răspunde că s-a născut prin cezariană”
Ne jucăm „de-a datul de mâncare” dar miza se află adănc îngropată în inconştient. Atâtea obiecte tranzacționale care rănesc: prieteni care nu mai răspund la telefon. Cum le ştie ea, karma, săraca, pe toate.
gândul că nu mai ai familie. Dar cum, vociferează Supraeul, sângilii nu se uită. Atunci ei cum m-au uitat? poate şi au uitat propriul sânge, propria naştere. Familia oricum nu este de deținut, încerc să mă conving printre episoade maniacale, logoree şi bruxism sălbatic.
nu, familia nu se deține, doar este. Nu mai am o familie dar ea este şi fără mine. şi eu fără ei.
Mă lipesc de mine aşa cum mi-am lipit coroanele dentare ieri cu bani împrumutați.
Ea mă ascultă. E singura care o mai face. Tace deocamdată.
încep din nou. delirez, plâng şi mucii mi se scurg pe jos. dar nu e bai, aici am voie orice. Am voie să spun că singurul joc la care mă pricep de minune este jocul solitar în oglindă/ oglinzi.
Când eram copil obişnuiam să mă joc cu mine în oglindă. Tata se îngrijora şi spunea că numai copiii cu probleme fac aşa ceva. Profesor, ştie pedagogie. pe pâine.
copiii aud, părinților! şi uneori şi văd. Atunci luam oglinda, o spărgeam şi o ascundeam pe sub mobilele grele din sufragerie.am ascuns multe oglinzi.
image

însă ceea ce copilul a văzut în oglindă rămâne bine abandonat în singurul transfer care mai contează. Într-un duplex de pe bulevardul Decebal se află un desen: un om descărnat, cocoşat, cu picioare tremurânde , poartă în spinare un măgar intact. nimic mai adevărat. e timpul să renunțăm la cocoaşa inutilă a lucrurilor pe care le purtăm obsesional, de fală, din neputință.
un self adevărat e pe cale să strălucească.

Anunțuri

Read Full Post »

Mă cheamă Baudolino. Fumez creioane negre cu care uneori scrijelesc desene pe acești pereți fruști ai peșterii mele din nori alcătuită. Fumez pe ascuns diverse ierburi șamanice din care îmi împletesc apoi cozile albastre aplecate în jos întru evadare. Ne cheamă cohilia, strigă un gând calificat absurd de nisipos. ”If I go to Hell, I must be really high” spune Roy Buchanan și face dragoste cu chitara înfierbântată. Ne stropim din când în când cu picături de apă, ca niște cămăși mototolite pe care călcătoresele le unduiesc cu picături de apă pentru netezirea preaplinului. ”din toate florile din lume, eu tot pe tine te aleg” zise măcăleandrul și de pe umerașele din nori alese tricoul verde, – ”acela corporatist”, cum adesea îl numește -, îl îmbrăcă pe ijos și încuie ușa în urma sa. Tot ijos. (ijos= licență poetică împrumutată, de verificat etimologia cuvântului ”șmecher” pentru înțelegere. ). Pe cutia șamponului din baie scrie: ” protejat de căldură și lumină. Ferit de copii. Pentru uz extern”. Intern acest  interdicții – inhibiții nu ne pătrund. Baudolino, adicătelea eu, am scris cândva  omului iubit aceste cuvihinte: ” Uite fată, în morții măsii , pe ăia, niște stricați! Ia uite cum râd ca proștii în metrou! niște stricați! știi fată că ăștia care râd au giardia??? da, mi-a zis mami aseară când călca izmenele lu”tati.”

A plânge de fericire, iată un mister ce se proiectează asupra celui cu care te afli în simbioză. Ceri o țigară/ țigare plină de șiraguri interpretative, plină de flori  de mucegai pe care le ingeri, le consumi. Digestia e un proces important atunci când stai în poartă și face poeme/ poee( ”în pădurea verde, mândra-n poartă șede, cu ochii privește la …. cum trece..hiii”  ) . Există oameni pentru care Luminișul e salvarea: îi lași lui cântecele tale, îi lași părul tău să facă ce-a vrea cu el, florile tale uscate din vaze,  zâmbetul tău tainic(pentru că doar el îl poate înțelege).

Putem înțelege că Fata de ghindă e îndrăgostită. Rămânem la adăpostul acestei aparențe, numa” unii din noi știm, simțind implicațiile acestui fenomen, fără a a aduce la cunoștință că uneori nu simțim pământul de sub talpa noastră. Iată o artă șamandă, iată o suflare de divin.

Iată cum ești doar pentru singularul pluralului. Noi = eu= tu. Iată misterul, iată proiecția dealului, iată proiecția văii. Iată cine e Fata de ghindă. Ermitizare.

Analyze this. Mă cheamă Baudolino. Dacă l-ai citit pe Umberto Eco.

Read Full Post »

Ne frecăm mâinile ușor, ne relaxăm mușchii spatelui, zâmbim liniștit și înțelegător și începem să scriem o idioțenie splendidă. Panem and circenses, my brother!

Casino style, ne jucăm la ruletă. zâmbim înfierați toți. E ceva abscons între oamenii de la ruletă pentru că nici unul nu se privește pe celălalt. Această ruletă magică funcționează doar cu gaz ilariant. Dacă nu ai gaz ilariant în tine , nu merge treaba. Chix. Nasol, bănuiesc. ȘI când nu ai gaz ilariant în tine stai și te tot uiți pe gaura cheii la altcineva care are gaz ilariant să vezi cum face. Uneori chiar încerci să-i rupi ușa și să intri peste acel altcineva în casă. Ei bine. Cred că e vremea să răspund. Fata aceasta nu face nimic pentru a avea gaz ilariant: nu scrie pe blog aberații ca să șocheze sau ca să stârnească râsul. Eu așa sunt. De ce să fim curioși? Sunt Fata de ghindă, Ghinduța mi se mai spune.NU sunt o puștoaică de 18 ani emo, sunt o femeie de aproape 25 de ani. Și atât. Și tâmpeniile pe care le scriu aici. Atât se lasă cunoscut. Restul e pour les connaisseurs. Dar să nu delirăm prea tare totuși, nu sunt chiar Gala a lui Dali.

Dar sunt un om care a ales să nu mai spargă oglinzi și asta e binișor pentru ea. Realitatea e din ce în ce mai interesantă și observ că îmi oferă diversitate. Deci experiență, cunoaștere, evoluție. oho. Mai ușor. M-am halucinat până la capăt. Dar pe acel drum sunt. ȘI e foarte ok până acum.

NU dețin toate răspunsurile din lume dar aș vrea să dețin cât mai multe răspunsuri despre mine. adică despre lume, cum spuneam. știu că nu le pot afla pe toate, nici nu există toate în prezent pentru că întrebările se adâncesc și înmulțesc pe măsură ce te adâncești mai tare în labirint. Doar că în acest labirint ești singur. Nimeni nu te poate ataca din interiorul labirintului, nu există nici un balaur. bineînțeles , doar cel din interiorul nostru, cum ne învață Alice. Dacă te întâlnești cu tine prin labirint în timp ce cauți ieșirea, nu te întreba dacă ai înnebunit și mulțumește că în sfârșit ai reușit să te întâlnești pe tine. Asta e un lucru pe care oamenii îl caută și nu îl găsesc. Acest lucru rar, faptul că nu reușesc să se găsească pe sine în acest labirint și să accepte labirintul ca fiind un labirint din care toți ieșim morți oricum, neputând să înțeleagă acest lucru, ei bine, acești oameni încep să devină frustrați, complexați, disperați, isterici, nevrotici, și alte patologii.

dar hey, am zis de la început că suntem singuri în labirintul ăsta. Singurătatea e ok dacă asta nu  înțelegeați. oricum suntem tot timpul singuri. E urâtă, grea, devastatoare, îți scoate creierii pe inimă afară , dar nu te omoară cu siguranță. Singurătatea , despre ea vorbeam, dacă v-am pierdut. . și uneori e frumos să stai pe un zid și să privești lumea în manifestare. E interesant să înțelegi că ești singur. Și atunci te întâlnești cu viața, cu lumea în mișcare, cu tine , în  același timp ce vezi și lumea din afara noastră. E minunat. Dar nu îmi iese mereu, bineînțeles. În cele mai multe cazuri e foarte frumos și viața e un spectacol continuu. Bănuiesc că acele sunt zilele în care pun caleidoscopul direct în soare și văd iluminații. Oxizen activ. E o glumă care mereu mă face să zâmbesc. îmi aduce aminte de o întâmplare frumoasă și de o discuție foarte interesanta. și atunci zâmbesc.

Acum câteva zile, o persoană foarte importantă pentru mine , o femeie(ca să stea liniștită toată lumea, sau nu toată lumea. stați așa. Sunt straight.Îmi plac doar bărbații.), mi-a spus ceva foarte important pentru mine: ” ȘI să știi că frunza aceea ce stă pe geanta ta , este o frunza foarte frumoasă. Și mie îmi plac frunzele.” Venea din partea unei autorități. ȘI a fost fabulos. NU vreau să explic aici de ce. My part of the hood, bro! adică până aici arăt din libertatea mea. Restul rămâne semnul întrebării. Pentru toți.

 

VA URMA.

Read Full Post »