Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘aiciacum’

M-am dezbrăcat încet, fără clipiri inutile ale genelor abile, fără să  caut să ascult sunetul timpului care trece prin materie ,

M-am dezbrăcat privindu-te cum șoptești : “Eludează-mă, eludează-mă!

Goliciunea mea  iernatică  e  NUditate, gândești tu, același fel de a arăta doar NU, o eludare paradoxală,prelungirea amniotică a unei ecografii făcută unui organ intern abscons.

Vulnerabilul e digerabil doar în nuditatea internă a unui aparat psihic definitiv provizoriu.

Placa zgâriată a compulsiei la repetiție, fractaliul din care germinează fixația care devine

Așa cum este,

Adică, provocatoare, toxica fixație.

Orice vulnerabilizare e visul de împlinire a refulatului. Cum asculți de gândul cel dintâi, necesitatea socială a ascunderii Sinelui,

în fața unei transparențe, în spatele fricii ?

1bc46a835fa3546fd55f49d51861afef

Miroase  a foame patologică de a depăși norma ereditară, încă o porție, încă una până la următoare reactualizare a sinelui.

Învăț să nu mai caut momentul numit frumusețe, aleg să îl părăsesc în clipa lui culminantă, nealegând prelungirea inutilă a unui moment punctual.

Pentru restul, pentru ceea ce simt, cred, cunosc ca fiind simțire, pentru acest rest, îmi păstrez întregul ascuns sub clipirea genelor abile, fără să mai las cuvintele să definească nespusul.

to be continued

Anunțuri

Read Full Post »

”Când e prea mult, e prea mult” , spuseră femeile de la colțul străzii către mine  și se întoarseră cu fața înspre Dumnezeu. Au mai venit unii ce mi-au spus că în orice atracție se află o frică nebănuită. Am râs la dânșii, sigur că nu. Dar iată-mă lungită pe spate, cu umerii atârnând într-un vas plin cu vin oltenesc. Enorme moluște înotau în jurul meu, muște subacvatice mă trăgeau de mustățile mele de somn bătrân și mă-nfioram de plăcere la gândul că nimeni nu bănuia pe unde umblam.

–          Spre culoarea din cer, am poruncit celor șapte picioare ale mele din platină și m-am lăsat purtată mai departe în visul în care mă abandonez de mine, pe mine, în mine.

–          Ce te miri când afli că Universul în care Dumnezeu se află , curge după un timp dilatat.

Imagine

Cercetarea întotdeauna a adus beneficii, mai ales de când insinuarea este o zonă atât de neutră, nu-i așa? Nebunia nu e chiar neagră sau albă, nu?

Suntem cu toți patologici , fiecare în felul său. Alegi versiunea de adevăr care te potrivește pe tine cel mai bine, crezi în ea și o urmezi într-un mod patologic. Fiecare își decide varianta sa de adevăr și asta-i tot.

Oamenii tind să valorizeze părerile celor care interiorizează o societate a altora, nicidecum a lor. Asta mă face să oftez copilărește și să-mi spun că într-o zi, oamenii o să uite această întreagă tevatură de ramificații sociale și o să trăiască, doar atât.

Poate că totuși adevărul este o valoare supraapreciată în societatea actuală,întocmai banilor. Mda.

Mi-e aiciacum din nou și știu că tot ce trebuie să fac este să te iau de mână. În Aiciacum.

Read Full Post »