Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘the phantom’

Colecționarii sunt niște persoane teribile. Nu mi-au plăcut niciodată. Doar că uite azi mă joacă singur rolul ăsta de colecționar. Azi am colecționat niște:

 

 

 

” Azjung!

bătaie de jos , e in regulaz, iți rupe capuș.

poate începiuse deja, sunt curis cât mai rezista,  dar chiar imoi pare.

da, un alt fel de as pune sin senin si nu numai ,

esti cuva paranoică”?

”aiurera, auiurea”  orice poate spune asta., un plus nenencesar cuvintelor

și o să ne ma azim? am ramas siomgur,

ne imleticim pt ca

ca o reliva

am vazut ce inseamna afdancimeaa!

stângaci. dar din fufulet.

nu maisppoin niminc vorect, nu esist si mie…

sa fiu haunele care te

mă dezbaracă.

si porispa, vrând-nevrâns, se trece in alta etapa alchomoca

la care esti loiber sa nu

inteșegi ? nu stiu, timt trist

nu am nici o paparare, sau inaopi nu realizez

azi ca ne intalcnim, siurea prin…

atat de iuncet, ziua întreabă, atat de lipsitat de

undevha

cand am citrit…o sa spun numai nimernicii, cand nu isi mai au semsiul.

Ajutoer!!!!

nu estista asa cega

cu acewleasi vuvunte, bubinte

de domoneata m-am stand umfalt

da, eu de bădoresc

ce minuenne!

onirice orice.”

 

 

 

Acte ratate în plural. Sublim. O poveste a vieții pescuită din cuvinte noi, greșite ziceți voi , scoase din context și reproiectate să îți spună altceva.

Și în timp ce le scriam aici mă gândeam dacă nu cumva fac un sacrilegiu oribil că le las să se joace pe aici. Apoi mi-am dat seama că măcar o dată în viață ar trebuie să le dăruiești oamenilor un ”mmmm” delicios, din suflet. Ce dacă o să-i doară în cur și o să se mire de nebunia ta, merită și ei un sărut din Olimp.

Cu toate că ei o să interpreteze ”mmmm-ul” tău ca o scremere vestitoare  de travaliu excremențial.

Anunțuri

Read Full Post »

Un copac fără rouă. Am visat un copac fără rouă. Fără ideea de rouă. Un copac atât de trist și singur. Dacă roua ar înceta să se producă (da, să se producă!!!) am putea spune că lucrurile se vor degrada precum culorile dintr-un colaj al lui Andy Warhol.

copacul acesta , atât de înțelept, atât de auto-cuprinzător, acest copac nu știa ce înseamnă roua. Auzise și el de la alții. ca să nu ma spun de sentimentul de a simți roua. Nimeni nu știa acest lucru însă. Copacul să lăuda în fiecare zi celorlalți copaci din pădure că de dimineață l-a udat roua nemaipomenit!!, extraordinar!!!! ce să mai, până la suflet!!!

Asta până când roua a auzit zvon pe la urechile ei că neobrăzatul ăsta de copac se lăuda  cu zilnice aventuri erotice cu ea. Hmmm! și atunci roua s-a hotărât să îi facă o vizită domnului Copac, să se întâlnească cu adevărat cu neobrăzatul ăsta.

Doar că după întâlnire, domnul Copac nu s-a mai lăudat niciodată că s-a s-a întâlnit cu  domnișoara de Rouă.

În fapt, de atunci tac mâlc amândoi, nu scot un singur cuvânt niciunul. Acesta e pactul dintre domnul Copac și domnișoara de Rouă : ”ne vom întâlni de acum încolo în fiecare dimineață dacă și numai dacă nu vom spune nimănui despre întâlnirea noastră” ….

..Și de atunci roua și copacul tac și nu își dezvăluie secretul simbiozei lor perfecte în veci.

Poate doar în vise.

Read Full Post »