” Sisif tot urcă la piatră
Cu gânduri concupiscente
De ostracizare socială
Când piatra coboară,
Sisif se odihnește între-oglinzi
Vicariante.
Uneori mai suspină când își bea ceaiul
Și citește ziarul:
„E timpul pentru porția de aloerotism”
..ca și când exigențele și educația morală
ar putea vreodată substitui
Iubirea.
„Nu erotizăm absențe!”, scria
pe poarta de intrare în Agape.
Acolo Sisif ponta foaia de parcurs
pentru eternitate.”
Fata de Ghindă, februarie 2018
Lui Sisif nu i-a spus nimeni însă că truda lui vocațională nu este una de natură constituțională și că piatra este eminamente facultativă.
Munca lui îi părea lui Sisif eterna compulsie la repetiție, piatra invizibilă a omenirii: continuăm să-l recreăm pe Dumnezeu ca pe un loc unde să putem pune la adăpost lucrurile bune din noi înșine, pe care riscăm să le alterăm, într-un melanj amăgitor, dacă le ținem la un loc cu toată distructivitatea din noi.
Și atunci urcăm piatra, o prăvălim la vale,o distrugem și o recreăm, scotomizând la nesfârșit frica de libertate, frica de a deveni persoana care suntem.
O fată de ghindă. 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.