Apa din duș se scurge sinuos în ghinda părului transpirat. Mai departe e un zâmbet de ghinduță-ghindoacă cu plete ude în dimineața unei teribile mahmureli.
Să continuăm. Se apasă butonul forward. Se înghite un analgezic cu substanță activă pe bază de sulf-wanna-be. Pe masă se află universuri. Niște cărți.
Tatăl ghindei, aka Stejarul, spune: ”Nana, nu trebuie să citești mai multe cărți în același timp! Nu ești în măsură!”. Se răspunde: ” Ultima oară când m-am măsurat aveam 1, 65 m !”
Se reiau lecturile de ieri. Prima carte din mâinile fetei o duce pe aceasta cu imaginația brambura. Realitatea nu a fost niciodată suficient de satisfăcătoare pentru a o determina pe tânără să plătească o sumă modică drept chirie. (Fuck hippies, îl aud pe Eric Cartman spunând!). să vedem, să vedem:
” La ușa camerei de lucru a maestrului Huld, K. se opri, deschise și îi strigă negustorului care continua să meargă mai departe, docil.
– Mai încet! Fă lumină aici!
Gândindu-se că Leni s-ar fi putut ascunde acolo, îl puse pe negustor să scotocească prin toate ungherele, dar camera era pustie. Când ajunse în fața portretului, își opri însoțitorul apucându-l de bretele.
– Îl cunoști? întrebă, ridicând degetul arătător.
La rândul său, negustorul ridică lumânarea, se uită o clipă în sus clipind din ochi și spuse:
– E un judecător.
– Un judecător de seamă? spuse K. dar negustorul ridică ochii ,admirativ.
– E un judecător de seamă. ”
Se închide cartea, se mai bea un pahar. Aici e party în ritm de lectură haotică. Undeva , într-o cută a creierului, se aude vocea lui Johnny din Naked:
”- Have you ever seen a dead body?
– Only me own. ”
A doua carte:
” Jertfit de la bun început pe altarul operei sale, dându-și seama de riscurile harului acesta fără scăpare, dar nevrând să- i recunoască decât exigențele, aruncă fratelui cuvintele acestea grele de povara unui asemenea destin. „simt în mine un foc pe care nu îl pot lăsa să se stingă ci, dimpotrivă, pe care trebuie să-l ațâț, deși nici eu nu știu pe ce făgaș voi fi mânat. Nu m-aș mira să fiu împins spre o ieșire întunecată. Dar în anumite situații, mai bine să fii biruit decât biruitor, de pildă mai bine Prometeu decât Jupiter! cât privește arta, intransigența sa e totală.”
Colajul meu se completează cu Otto Rank: ” Artistul poate experimenta mai mult în evenimentele foarte mărunte ale vieții decât omul obișnuit în cele mai pestrițe aventuri, deoarece ele reprezintă pentru el numai ocazia de a lua cunoștință cu regatul său interior. Excitabilitatea lui este doar reversul fenomenului și trebuie să apară, în măsura în care el nu utilizează acest surplus în activitatea lui artistică ci alege calea obișnuită de a permite afectelor sale să se descarce în realitate.”
Pure eye candy !
…..și terminăm cu Jelinek: ” Erika se opune, spune că nu cunoaște sentimente. Dacă ar recunoaște un singur sentiment, nu l-ar lăsa să treacă înaintea inteligenței. Mai aduce un al doilea pian între ea și Klemmer. (….) Ea se îndoaie în pozițiile cele mai imposibile și Klemmer simte, surprins și surpinzător totodată,un nod de greață urcându-i-se în gât, dar care se lasă imediat inclus în senzațiile lui. Dacă vrei, te obișnuiești. Totul e să nu fii așa exclusivist. Erika își trosnește încheieturile degetelor, ceea ce nu-i folosește nici la sănătate, nici la pian.”.
A cui analiză e aici?, se întreabă Fata de ghindă. Mă duce cu gândul la un tablou.
”He took his vorpal sword in hand:
Long time the manxome foe he sought –
So rested he by the Tumtum tree,
And stood awhile in thought.”
Read Full Post »
O fată de ghindă. 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.