Doamna Constanța

Naivitatea mea nativă
Stă pe aceeași stradă cu burduful de câine părăsit de brânză

Dimineața însă mă trezesc în starea pură
De celulă stem gata să fie
Oricine vrea Celălalt.

Printr-o fericită adesîntâmplare
Pe strada mea însă s-a mutat
Definitiv Constanța.
Obiectului.

O doamnă bine
Cu care mă joc Cucu-Bau când
Uneori Obiectele interne
Mai tremură gelatinos.

Amor hereos mi-e școala
În care-mi trudesc aparatul
Pneumatic
Haosul clivat al societății
Mai respiră uneori asmatic sub
Pojghița emoțiilor

Atunci vine doamna Constanța
Și-mi șoptește:
„Alooo! Făurirea de sine e ca dragostea
De Dumnezeu!”

Piesa lipsă din puzzleul acceptării
Era revenirea ca ultim test
Al nesiguranței de sine.
De acum poezia se făurește drept
Delicios obiect tranzițional,
Cu și prin celălalt

Astfel merg braț la braț

Cu doamna Co(ns)Tanța

Vindecate de anosmie

Adulmecând aerul propriului (a)miez.

Read Full Post »

Vocații pe negativ

” Sisif tot urcă la piatră

Cu gânduri concupiscente

De ostracizare socială

Când piatra coboară,

Sisif se odihnește între-oglinzi

Vicariante.

Uneori mai suspină când își bea ceaiul

Și citește ziarul:

„E timpul pentru porția de aloerotism”

..ca și când exigențele și educația morală

ar putea vreodată substitui

Iubirea.

„Nu erotizăm absențe!”, scria

pe poarta de intrare în Agape.

Acolo Sisif ponta foaia de parcurs

pentru eternitate.”

Fata de Ghindă, februarie 2018

Lui Sisif nu i-a spus nimeni însă că truda lui vocațională nu este una de natură constituțională și că piatra este eminamente facultativă.

Munca lui îi părea lui Sisif eterna compulsie la repetiție, piatra invizibilă a omenirii: continuăm să-l recreăm pe Dumnezeu ca pe un loc unde să putem pune la adăpost lucrurile bune din noi înșine, pe care riscăm să le alterăm, într-un melanj amăgitor, dacă le ținem la un loc cu toată distructivitatea din noi.

Și atunci urcăm piatra, o prăvălim la vale,o distrugem și o recreăm, scotomizând la nesfârșit frica de libertate, frica de a deveni persoana care suntem.

Read Full Post »

Întrebare

Poți să faci dragoste cu o melodie??? Dar cu mai multe în aceeași zi? Dacă faci dragoste cu mai multe melodii în aceeași zi te numești o stricată?

Cine ce crede, poți face dragoste cu propriu-ți păr?

Te poți îndrăgosti de vânt, de fluturi albi, de umbrela udă de ploaie a unui trecător? Te poți îndrăgosti de lăbuțele de câine murdar lăsate pe gresie de cățelul tău, de cuta de expresie dintre sprâncenele  cuiva ? Poți să te îndrăgostești de felul în care îți spune ”buletinul dumneavoastră!” tipa de la bancă, de guma de mestecat a boilor pancckeri (licență poetică)? Poți să vezi mai departe de materie și să te îndrăgostești?

Poți face dragoste cu un miros pe altarul unei biserici părăsite?  Poți face dragoste cu o melodie pe vârful cuțitului de pe care lingi zeama pepenelui roșu abia tăiat???  Poți face dragoste cu muzica?

P.S. Nu mă tratez cu nimic. E cumva cazul să mă duc la psihiatru?

Read Full Post »