(Des)prinderi

Șandramaua cuibului voit solipsist
Se zgâlțâie cu fiecare obiect idealizat
Reglat cu tubulara ascunsă de sub
Aripi.
Săracele, iar suspină ludic după
Plumbul care oferea confuzia
Unei mase valoroase.

Dar și Dumnezeu fumează nevrotic
Dimineața în sala de așteptare
A spitalului preferat
unde-și tratează
Periodic durerea existențială
Pe care o aduce înfășurată în
Ziarul „Amor fati” .

M-am recunoscut epistemologic
În gândul imaginii că am fost.
Doar așa m-am putut întoarce
într un final după fetița
Care-și aștepta prăjitura din batistă.

Mi-am mulțumit cu recunoștință
Pentru restul decantat magic
Am zburat mână-n mână în jurul
Cuibului
Care ne privea cu mândrie nedisimulată
Nicio mână lacomă nu mă oprea să respir
Aerul rarefiat al propriei înălțimi

Odată cu conștiința zborului
Urma să pierd licența asupra
Unor părți din personalitate
Pe care le mai vizitez uneori însă
Întocmai unui muzeu în aer liber
al rămășițelor peste care
Tacticos înfloresc

zarzării înălțimilor.

Read Full Post »

Doamna Constanța

Naivitatea mea nativă
Stă pe aceeași stradă cu burduful de câine părăsit de brânză

Dimineața însă mă trezesc în starea pură
De celulă stem gata să fie
Oricine vrea Celălalt.

Printr-o fericită adesîntâmplare
Pe strada mea însă s-a mutat
Definitiv Constanța.
Obiectului.

O doamnă bine
Cu care mă joc Cucu-Bau când
Uneori Obiectele interne
Mai tremură gelatinos.

Amor hereos mi-e școala
În care-mi trudesc aparatul
Pneumatic
Haosul clivat al societății
Mai respiră uneori asmatic sub
Pojghița emoțiilor

Atunci vine doamna Constanța
Și-mi șoptește:
„Alooo! Făurirea de sine e ca dragostea
De Dumnezeu!”

Piesa lipsă din puzzleul acceptării
Era revenirea ca ultim test
Al nesiguranței de sine.
De acum poezia se făurește drept
Delicios obiect tranzițional,
Cu și prin celălalt

Astfel merg braț la braț

Cu doamna Co(ns)Tanța

Vindecate de anosmie

Adulmecând aerul propriului (a)miez.

Read Full Post »

Poveste de adormit măștile.

Într-o zi 1, în timp ce stătea pe wc, a scos pe fund o perluță albă strălucitoare. A doua zi, auzind unele ca acestea, 2, s-a scremut toată ziua de wc și după câteva ore de scremere chinuită a scos pe fund un ou de gâină mic și alb. 3, vecinul lui 2, trăgând cu ochiul în casa vecinului său, observă cele petrecute și se puse pe un scremut puternic, ca la începutul lumii, numai-numai să scoată și el ceva. Și spre sfârșitul zilei, când puterile aproape îl părăsiseră pe 3, tocmai ce anusul lui expulză un ou de struț imens. Bucuros nevoie-mare  de fapta sa, ieși la poartă cu oul de struț ca să se laude lui 4, un alt vecin aflat în drum:

–          Ia uite 4-ule, ce am făcut pe fund acuși pe seară! Un ou de struț!

4, aproape beat de furie, îl prinse pe 3 de gulerul de sus al hainei, îl trânti la pământ și, cu brațele sale butucănoase, sparse oul de struț și bău tot conținutul. Imediat ce termină de băut oul de struț, necaz mare se abatu asupra capului nemernicului 4 : avea crampe, trebuia să ajungă la wc. După câteva ore de la această întâmplare, 4 încă  își mai privea rahatul din wc-ul lui, în stare de șoc, buimac, mort pe interior de uimire, el cum de nu putuse să scoată pe fund o perluță albă strălucitoare.??  ”ce rahat scretin am!” zise 4 , și oftând din suflet, trage apa și iese pe ușă.

Povestitorul omnișcient se întreabă însă de unde a știut 2 că 1 a scos pe fund o perluță albă strălucitoare? 1 nu a spus nimănui întâmplarea aceea. Ce ciudat!”

 

 

Read Full Post »