(Des)prinderi

Șandramaua cuibului voit solipsist
Se zgâlțâie cu fiecare obiect idealizat
Reglat cu tubulara ascunsă de sub
Aripi.
Săracele, iar suspină ludic după
Plumbul care oferea confuzia
Unei mase valoroase.

Dar și Dumnezeu fumează nevrotic
Dimineața în sala de așteptare
A spitalului preferat
unde-și tratează
Periodic durerea existențială
Pe care o aduce înfășurată în
Ziarul „Amor fati” .

M-am recunoscut epistemologic
În gândul imaginii că am fost.
Doar așa m-am putut întoarce
într un final după fetița
Care-și aștepta prăjitura din batistă.

Mi-am mulțumit cu recunoștință
Pentru restul decantat magic
Am zburat mână-n mână în jurul
Cuibului
Care ne privea cu mândrie nedisimulată
Nicio mână lacomă nu mă oprea să respir
Aerul rarefiat al propriei înălțimi

Odată cu conștiința zborului
Urma să pierd licența asupra
Unor părți din personalitate
Pe care le mai vizitez uneori însă
Întocmai unui muzeu în aer liber
al rămășițelor peste care
Tacticos înfloresc

zarzării înălțimilor.

Read Full Post »

Radio România Actualități. A fost ora 00:25

Adevărata mea viață începe în fiecare zi după ora 00.25 AM.

Până atunci mă prefac că sunt moartă, doar ca să nu fiu bănuită de viața din mine.

Sunt în interiorul unui preaplin în fiecare noapte numai și numai după ora 00.25.

Ziua mă prefac moartă iar noaptea mă trăiește viața cu sălbăticie.

Ziua sardină , noaptea sirenă din adâncuri. Ziua o platoșă strălucitoare, noaptea fascicul de lumină. Ziua veselia disimulată a măștii, noaptea libertatea goliciunii.  Ziua gunoier, noaptea reporterul lumii.  Ziua frigidă, noaptea nimfomană(a se citi poftă de viață, hah!). Ziua pereți plini de desene, noaptea un veritabil tavan gol.

Ziua aici, prin aici-ul ăsta, noaptea acolo, în irealitate. Ziua sardină, noaptea sirenă din adâncuri.

În fiecare noapte după ora 00:25, dau drumul grădinii zoologice: nu mă mai tem de miile de lumi care iau naștere în ochii mei din prima secundă în care încep să trăiesc.

Azi noapte am comparat două voci destul de interesante fiecare în felul lor : una era ca o gutuie coaptă toamna devreme, îngropată în puf galben și maroniu, iar cealaltă ca o apă caldă ce spală gutuia de puful său caracteristic și o pregătește pentru a fi savurată,mirosită , poate chiar devorată.

Read Full Post »