Azi am văzut zebre pe stradă. Drept pentru care am intrat în fiecare magazin din drumul meu și i-am întrebat dacă au nasturi de vânzare. Mă chinuie o idee cu nasturi. Trebuie să fac rost de ei și să îi așez așa cum vrea mintea mea. Nu în cutii pe culori, nu pe palton sau pe spatele rochiei mele de vară. Pe pereți sau în circumvoluțiunile creierului meu. Acolo le e locul.
Mi-e greu să mai înaintez pe stradă, cum ies dintr-un magazin care nu are nasturi, mă cuprinde un tremur și sunt sigură că dacă nu mă calmez am să sparg tot bufetul cu vase de porțelan din pavilionul urechii în cutremurarea mea. Trag aer tare în piept și mi se pare că am tras pe nas niște bucăți albe de mătase lungă, ca niște perdele ce ies din pălăria unui elegant indian uriaș.
Realizez că am nevoie de somn. Mă pun în pat și dorm cu nasturi înfipți în toate circumvoluțiunile creierului. Când m-am trezit, mi-am dat seama că mulți oameni vor să mă facă să cred că nu mai există nasturi și pentru mine. Poate chiar așa e, oamenii au nasturi doar pentru ei, pentru hainele lor, pentru cutiile lor de nasturi. De-aia și nasturii au devenit pe bani. E ciudat, îmi doresc atât de mult niște nasturi maro și verzi închis și nu aș vrea să dau bani pe ei, aș distruge toată dorința mea de a avea nasturi. Așa că am să vin din casă în casă și am să cer nasturi. Dacă nu vor vrea să îmi dea, o să îi fur, o să îi tai de pe hainele lor, la metrou, în piață, la cursurile de master, în club, în familie. O să vă iau nasturii pe care îi merit. Îi merit pentru că mi-i doresc, voi doar vă folosiți de ei.
Mi-am dorit toată viața nasturi pe care să îi fumez, să îi trag pe nas,prin vene, pe gură sau pe orice orificiu pe unde îmi mai pot administra droguri ușoare. Cred în drogurile pe care mi le administrez cu buna știință, după prescripția instituită de mine.
Aaaa,da, să vă zic ce vreau să fac cu nasturii. Să fac un copac.
minunata apologie a nasturilor. imi vine sa imi smulg toti nasturii pe care i-am ingitit cand eram mic si care s-au depus pe coloana vertebrala ca sa imi inchida toracele. sa smulg nasturii de pe toti oamenii de pe strada. sa ti-i aduc sa termini copacul 🙂
ah, tu știi meteorologie, ah???? uite cum paranoicul zâmbește 🙂 sau știai că (și) acest paranoic e cam instabil ”imoționalicește”?
instabilitate emoticonaliceasca. exact pot fi si meteorolog. e o meserie perfecta pentru un paranoic. iti dai seama ca stai mereu cu gandul la ploaie, ceea ce nu poate fi decat minunat.
ai și acolo un ochi? la iconuri?
speachless. 🙂
mai arunc o privire in stanga si in dreapta cu el. nu se inchide niciodata.
sunt sub un munte de plăcere. (J)sau deasupra lui , chiar nu știu.(O) e un soare aici , pfiuuu, dar nu mor de căldură, nu transpir calcar de munte pe nas(I),și nici raze de foc prin piele. e tocmai ca și când.(N)
🙂 exact. ca si cand .
eu cred că ai nevoie de nasturii maro pentru a te „înghioca” după bunul plac dar cred că ai nevoie și de nasturii verzi care să te desfacă-n miez de primăvară…un copac plin de nasturi verzi în frunze și cu nasturii maro închiși pe trunchi!…. nu trebuie să-i fumezi!
da, ai dreptate și tu. dar spunei asta viciosului. nu poci pentru ca să mă abțiu. 🙂
ai învățat mai întâi dependența pentru a deprinde apoi sevrajul!
nu, nu, nu prea am stări de sevraj! de când mă știu sunt o drogată în stare continuuă 🙂